Sunt grasă. Și judecată. Și-mi urăsc corpul.
Îmi vine să plâng când îmbrac o haină și realizez cum arăt de fapt. Mi-e rușine de mine în costum de baie. Mi-e rușine de mine în rochie. Mi-e rușine de mine până și-n blugi. Mi-e rușine de mine și probabil mereu o să-mi fie. Nu vreau să mai ies pe stradă și totuși de-abia aștept să mă văd ieșită din casă.
Sunt grasă și mi-e rușine de mine.
Aș vrea să te pot ajuta într-un fel, adică fizic, nu doar prin vorbe. Te înțeleg, știu prin ce treci. Câteodată dezgustul față de propria-mi persoană e copleșitor, dar cumva reușesc să trec peste. Privesc oamenii, în timp ce în urechi îmi bubuie ceva Cradle sau Graveworm, sau altți urlători, și îmi dau seama că totul depinde de mine. Nimănui nu-i pasă. Așa că mă ridic, înlocuiesc muzica cu ceva mai acceptabil și citesc, văd, ascult, cât mai multe chestii motivaționale. Fie ele citate, cărți, articole, filme, melodii. Ar trebui să încerci. Ce ai de pierdut? Adună-te draga mea, ridică-te de jos, scutură-te de praf, fă o listă cu lucruri pe care vrei să le faci, lucruri care îți plac, fă o sesiune de karaoke, sau citește ceva drăguț, scrie o scrisoare, plantează o floare (rimă!), caută exerciții fizice pe google (te asigur că vei găsi și citate motivaționale, și știi, speranța e drăguță. se simte bine). Ocupă-te de interiorul tău pentru un timp. Exteriorul nu contează când lucrurile nu-s ok pe dinăuntru.
RăspundețiȘtergereSper că am ajutat măcar 1 procent. Te pup!
Chiar m-ai ajutat. Poate nu m-ai făcut să cred ceva mai bine despre mine, dar mi-ai ridicat moralul, m-ai făcut să mă pot privi iar în oglindă.
Ștergere"Şi judecată." De cine? De tine însăţi. Noi suntem primii care să ne arătăm cu degetul. Şi greşim făcând asta.
RăspundețiȘtergereNu eşti grasă. Eşi frumoasă, Andreea. Şi eşti talentată. Şi ai o inimă curată. Şi cred că dacă aş avea o prietenă ca tine nu m-aş mai sătura din a-ţi vorbi şi a te asculta. Şi mai cred că dacă vrei să faci o schimbare, din orice punct de vedere, trebuie doar să-ţi doreşti din adâncul sufletului şi să aduni toată motivaţia de care ai nevoie.
Nu te mai autojudeca, Andreea. Şi nu-i lăsa nici pe ceilalţi să te judece. Nimeni, absolut nimeni faţă de nimeni nu are dreptul ăsta.
Poate că mi-e sufletul prea subțire și las prea multe din prejudiciile altora față de mine să ajungă la conștiința mea, poate ai dreptate..
ȘtergereNu e bine să gândești așa.Nu trebuie să îți consumi adolescența și tinerețea așa.Să știi că toate fetele la vârsta aceasta au un complex legat de corpul lor și ..mai toate se consideră ori prea grase,ori prea slabe.Ești foarte frumoasă,și ai atâtea calități pe care,eu de exemplu,sunt invidioasă.Ești talentată,nu lăsa vocile să-ți distrugă fericirea,e păcat..
RăspundețiȘtergereOh, Doamne! :)) Cineva e invidios pe mine - ok, nu vreau să sune răutăcios; se presupune că ar trebui să sune a fericire totală sau ceva de genu.
ȘtergereȘi mulțumesc, Raisa, mulțumesc mult.
Nu lasa un detaliu atat de neinsemnat precum infatisarea fizica sa iti intunece judecata. Nu te urasti, nu ai vorbit serios la partea aceea. Toata lumea are un complex, exact cum a spus Raisa, iar complexul respectiv nu ar trebui sa te impiedice sa iti vezi calitatile, miile de calitati. Nu trebuie sa iti fie scarba de tine, respira adanc si concentreaza-te pe ceea ce iti incanta privirea, poate e parul tau, poate ai o gropita, poate unghiile. Gaseste aspectul respectiv si mandreste-te cu el. :) *hugs*
RăspundețiȘtergereOchii. Ochii mei. Doar că uneori sunt atât de șterși și pleoapele mi-s așa grele. Nu degeaba ochii sunt oglinda sufletului...
Ștergerenu te teme si nu te rusina cu si de tine.
RăspundețiȘtergerenu aspectul, ci atitudinea face diferenta.
concentreaza-te pe ce gandesti si iti spui in sinea ta.
" the word become flesh"!!!
fii bine!:*
cheers!